Ansamblul „Drumul Crucii"

Date despre monument

Cod: HR-II-a-A-12720

Ansamblul monument istoric „Drumul Crucii”, având cod LMI HR-II-a-A-12720, are următoarele elemente componente:

• Capela romano-catolică „Sf. Anton” - cod LMI HR-II-m-A-12720.01
• Capela romano-catolică „Passio” (a patimilor) - cod LMI HR-II-m-A-12720.02
• Capela romano-catolică „Salvator” - cod LMI HR-II-m-A-12720.03.

Capela romano-catolică „Sf. Anton”

Capela barocă dedicată Sfântului Anton de Padova, situată pe versantul sudic al Muntelui Șumuleul Mic, este unul dintre cele mai intime și semnificative locuri de pelerinaj din Șumuleu Ciuc. Edificiul actual a luat naștere prin reconstruirea unei capele de mici dimensiuni din secolul al XVII-lea, a cărei origine este legată, potrivit tradiției, de distrugerile provocate de invazia turco-tătară din 1661.

Legenda spune că un frate franciscan s-a ascuns în pădurile muntelui pentru a scăpa de trupele care au incendiat biserica și mănăstirea. Martor al morții și deportării confraților săi, acesta a făcut un jurământ Sfântului Anton: dacă va supraviețui, va construi cu propriile mâini o capelă în cinstea sa. După ce a scăpat cu viață, și-a respectat promisiunea, ridicând un lăcaș pe locul actualei capele. O cărămidă inscripționată, descoperită în timpul renovării din 1775 și datată 1673, confirmă din punct de vedere documentar existența timpurie a lăcașului.

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, cultul Sfântului Anton a cunoscut o popularitate tot mai mare. Elevii gimnaziului franciscan din Șumuleu, iar mai târziu și credincioșii din satele învecinate, au început să participe în număr tot mai mare la pelerinaje și novene. Din cauza afluxului de credincioși, capela a fost extinsă în 1750, iar între 1773 și 1775 a fost complet reconstruită, dobândind forma actuală. Capela a fost sfințită în anul 1776.

Clădirea are o singură navă și un altar cu închidere poligonală, fiind prevăzută cu un mic turnuleț pe fațada vestică. Caracterul baroc este subliniat de ferestrele semicirculare, de fațada echilibrată și de ornamentația discretă. Interiorul este simplu și armonios, acoperit cu boltă semicilindrică cu penetrații, iar nava este separată de sanctuar printr-un arc de triumf. Tribuna din lemn, amvonul și mobilierul sobru creează o atmosferă intimă, specifică lăcașurilor de cult baroce rurale.

Piesa centrală a amenajării interioare este tabloul de altar baroc, care îl înfățișează pe Sfântul Anton cu Pruncul Isus, alături de un crucifix și o statuie a sfântului, sculptată în 1942. Turnul adăpostește două clopote, dintre care unul datează din anul 1682.

Restaurată de mai multe ori în secolele XIX–XX, ultima dată în 2008, capela este și astăzi un loc de pelerinaj activ, apreciat nu doar pentru valoarea sa istorică și artistică, ci și ca parte vie a tradițiilor religioase și a memoriei comunității din Șumuleu Ciuc.

Capela romano-catolică „Passio” (a patimilor)

Capela lui Iisus Suferind este o mică nișă deschisă, un loc al reculegerii și al rugăciunii tăcute pentru pelerinii care ajung aici. Pe peretele vestic se păstrează o inscripție latină care îndeamnă la rugăciune neîntreruptă și plină de credință:

„În acest loc rugați-vă neîncetat Domnului, iar rugăciunile voastre nu vor fi zadarnice”.

Potrivit lui Orbán Balázs, capela a fost ridicată în amintirea momentului biciuirii lui Isus, într-o perioadă necunoscută. Elementul central al acestui lăcaș de cult este statuia de o frumusețe aparte a lui Hristos legat de stâlp, realizată în anul 1810. Iisus, reprezentat în genunchi, transmite cu profundă sobrietate suferința și jertfa Mântuitorului.

În spatele statuii se află o pictură pe pânză care îl înfățișează, de asemenea, pe Iisus în suferință. Tot aici poate fi văzută o a treia reprezentare a lui Hristos: o statuie din lemn, păstrată într-un sicriu vechi. Ansamblul acestor opere creează o atmosferă aparte, profund emoționantă, care a transformat capela, de-a lungul secolelor, într-un loc de rugăciune și meditație.

Capela romano-catolică „Salvator”

Capela „Salvator”, ascunsă în partea superioară, împădurită a Muntelui Șumuleul Mic, este unul dintre cele mai valoroase monumente medievale din Șumuleu Ciuc. Consacrată Schimbării la Față a lui Hristos, edificiul este cunoscut sub numele de „Salvator”, derivat din expresia latină „Transfiguratio Salvatoris”. Din lipsa izvoarelor scrise, datarea exactă este dificilă, însă cercetătorii sunt de acord că a fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Tradiția leagă ridicarea capelei de victoria de la Belgrad din 1456, obținută în ziua Schimbării la Față, cu invocarea numelui Mântuitorului, ca semn de mulțumire.

Capela, cu o singură navă și un sanctuar dreptunghiular, a fost extinsă la sfârșitul secolului al XVII-lea prin adăugarea unui pridvor din lemn, sprijinit pe baze de piatră și încheiat cu o mică turlă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, acest element din lemn a fost înlocuit cu actualul pridvor din piatră.

Interiorul capelei adăpostește una dintre cele mai valoroase realizări artistice ale regiunii: bolta semicilindrică din lemn, compusă din 16 casete pictate, o raritate în Transilvania. Decorul prezintă sfinți franciscani, apostoli, pustnici, dar și motive florale bogate. Pe tavan apar stema și monograma lui Mikes Kelemen, căpitan al regiunii Trei Scaune și ale soției sale, Kálnoki Zsuzsanna, binefăcători importanți ai capelei în secolul al XVII-lea. Această boltă se numără printre cele mai remarcabile exemple de mobilier bisericesc din lemn din regiune.

Altarul principal, realizat în 1679, reprezintă o tranziție stilistică între altarele gotice cu aripi și primele forme ale barocului. Piesa centrală îl înfățișează pe Hristos Îndurerat, flancat de Sfântul Ioan și Sfânta Ecaterina. Altarul lateral sudic, de inspirație barocă, prezintă scena Ecce Homo, iar altarul nordic adăpostește o imagine a Fecioarei de la Loreto, în stil renascentist târziu. În navă se păstrează și un mic altar cu aripi, având ca temă Schimbarea la Față.

Prin bogăția mobilierului său din lemn, valoarea artistică și atmosfera spirituală, Capela „Salvator” ocupă un loc deosebit în patrimoniul cultural al Transilvaniei. De secole, pelerinii care ajung la Șumuleu Ciuc o consideră un loc sacru, unde natura și credința se întâlnesc într-o armonie aparte.

Bibliografie selectivă

P. Benedek Fidél: Șumuleu Ciuc. Studii. Cluj Napoca, 2000.

Babós Imre-Entz Géza: Capela Salvator din Șumuleu Ciuc. În: Protecția monumentelor, 1986, vol. XXX, nr. 2, pp. 112–117.

József Lángi-Ferenc Mihály: Picturi murale și mobilier din lemn pictat din Transilvania. 2. Budapesta, 2004. 19-21.

P. Fortunát Boros: Șumuleu Ciuc, locul de pelerinaj. Miercurea-Ciuc, 1994.

György Vofkori: Istoria ilustrată - Miercurea-Ciuc și Șumuleu Ciuc. Békéscsaba, 2007.